Abel.Codru

ABEL. Un copil pur, cu o dispoziție însorită, plin de veselie, plin de joacă, plin de zâmbete. Care găsește această lume frumoasă. Care se dăruiește fără rezerve bucuriei de a fi. Care se scaldă în lumina soarelui.

CODRU: este pădurea maturizării. În singurătate, elementele cotidianului dur sunt amplificate și devin de basm.

Dar este mai mult decât o simplă poveste secuiască modernă, pentru că, sub lupa acestei povești, dezvăluie ce creatură ciudată este omul. 

Suntem în 1920, suntem la Harghita... Și totuși e ca și cum am fi în prezent în fiecare clipă... Avem un sentiment de deja vu.... O serie de perechi opuse se înfruntă. Copii și părinți, natură și civilizație, bogați și săraci, onoare și dezonoare, animale și oameni, Dumnezeu și oameni, război și pace, singurătate și prietenie, viață și moarte. Începem să cunoaștem această lume actuală. Pentru că vin Cainii. Întuneric.

Poate lumina să triumfe asupra întunericului? Cum ne putem simți acasă în această lume?