Șarlatanul

Aici stăm într-o bucătărie rece, în spatele lui Dumnezeu. Afară ninge, vântul urlă. Stăm în această lumină mohorâtă de după-amiază, la o masă mică, unul în fața celuilalt, și vorbim despre ceea ce simțim cu adevărat, despre ceea ce avem nevoie cu adevărat, iar în această conversație, în această mărturisire, există posibilitatea de a face bine, pentru că totul este atât de adevărat, atât de real! Este real. Ne poate învăța ceva - pe noi doi - și, în cele din urmă, pe oricine altcineva care ne privește în acest moment. Ăsta e teatru.