Madách Imre

Tragedia omului

Să joci ”Tragedia omului” e sărbătoare. De sărbători omul se introspectează. Se uită în sine, analizează trecutul, examinează prezentul și explorează contururile obscure ale viitorului. Madách, care cunoaște culmile intelectuale ale erei reformiste, zbuciumurile revoluționare, ale războiului civil, ale războiului de independență ale anilor 1848-49, care a trăit istovirea, face gestul cel mai mare de care omul e capabil: interpelează era în care trăiește cu o cinsistență masochistă, astfel dând o șansă luptelor următoare. Nici azi nu putem face altfel. Madách e universal prin faptul că e maghiar, dar prin universalitatea sa e cu adevărat maghiar. Să învățăm de la el! Să învățăm de la el libertarea necondiționată a introspecției și a analizei cu scopul de a înțelege lumea în care trăim. Receptivitatea care încearcă să scape de prejudecăți și de cătușele pe care le-am creat. O să avem mare nevoie de asta în următorii ani, decenii. Și faptul că punerea pe scenă a piesei o facem în cooperare cu regizorul Gavril Pinte și scenografa Roxana Ionescu e de valoare simbolică. Noțiunea de bază a teatrului este dialogul. După atâtea vorbe goale, frici reciproce și constrângeri, împotriviri și arătări cu degetul, după vremurile trecutului tragic trebuie în sfârșit să învățăm să privim lumea prin ochii celuilalt, noi maghiarii și non-maghiarii. Madách Imre poate să ne pornească și pe acest drum. Parászka Miklós